dizarmonie

nu-ncape îndoială
că-n orice minte dreptă
se-ascunde un mic suflet chircit
obosit peste măsură și foarte schilodit.

meteahnă

zi de zi am învațat să merg drept,
să spun mereu fiecare lucru corect,
să-ndrept priviri senine fiecărui om
și să-i preschimb gândurile-i murdare
în vorbe goale ce ies din gura oricărui domn.

zi de zi am învățat s-aștept oricât,
să stau cuminte în fața fiecărui păcat,
să-i dau oricărui trecator un zâmbet rece
și să-ngheț sub el orice găsește altul senzual
până când orice pornire-nfierbântată trece.

și-ntr-o zi m-ai întemnițat în noaptea adancă a ochilor tai
lângă o tandrețe fierbinte și aspră, păzită de trei dulăi -
în zadar am căutat măcar o singură fărâmă de rațiune,
sub umbra genelor tale viața-i o chinuitoare minune
ce-mi face mersul strâmb și sufletul flămând de tine.