îmi simt sufletul-n gât
ca pe o vorbă urâtă și ghimpoasă,
ca pe o vomă foarte amară și foarte dureroasă -
cum așteaptă scârbit
să deschid o portiță prin care să iasă
din carnea-mi râncedă și odios de frumoasă,
unde vara-ntreagă a dospit
în mirosul greu de ispită duioasă
culeasă din iarba cea mai verde și cea mai grasă.
