sâmbătă, ianuarie 12, 2013

spectator fără actor


dacă vrei să intri în el nu trebuie să mergi departe,
trebuie să găsești cămara unde întunericul a mâncat lampa.
să ai grijă să nu aluneci pe scări când cobori în noapte...
dinainte îți zic că nu vei găsi nici măcar o lumânare pe rampă.

așa-i la el acasă, în frigul nopții nu întâlnești niciun invitat,
pe scena îmbibată cu miros putred stă un singur scaun.
actorului nu i se mai cere niciun rol pe dinafară învățat
căci inăuntru se leapădă de sine și se face singur nebun.

așa L-a învățat Dumnezeu pe actorul cu suflet olog:
când rămâne singur, să-și lase demonii afară din el,
să lepede orice decor și să aibă un singur monolog,
să fie om smerit ca oricine și să se joace pe sine.