duminică, februarie 26, 2012

Spitalul din mine

Pe holurile lungi și albe ca ochii orbilor
Lumea sănătoasă vine din ce în ce mai rar.

La urgențe au închis demult,
Aici nimeni nu se grăbește destul.
Scaunele cu rotile trec goale și încet.
În paturile condamnaților la moarte lentă,
Aerul mucigăiește lent în fiecare piept.

Cândva doctorii intrau și ieșeau
Și iar intrau și iar ieșeau.
Apoi unii uitau să mai vină,
Alții se îmbolnăveau sau mureau.

Acum câteva zile
Aici a intrat dragostea ta bolnavă -
Copilă mică, liberă și firavă.

O văd rar, singură pe holuri,
Merge prea repede, se împiedică mereu,
Seara adoarme în alte paturi,
Lângă alți bolnavi uitați de Dumnezeu.

Dragostea ta mică încă nu caută ieșirea.
Când scuipă sânge, buzele ei roșii zâmbesc.
Toți muribunzii o așteaptă cu dor noaptea -
În urma ei speranțe de viață mereu înfloresc

Cum să-i spun că-n spital intră și iese doar Moartea?


vineri, februarie 24, 2012

Zbor mutilat

De când m-ai învățat să merg pe sârmă
Am o singură aripă -
Cu pene de plumb
Și urme de scrum.

Mi-am pierdut trupul,
Izbind atât de des pământul.
Noaptea mi-a mâncat umbra,
Mi-a rămas doar sufletul de păcură.

Sârma noastră subțire
A-nceput să se deșire.
Împletită din gânduri și așteptări,
A prins acum nergu mucegai de uitări.

joi, februarie 23, 2012

Aproepe Nimic (...și totul e perfect)

Între sărutul tău
(Care-mi strivește durerea)
Și ignoranța cu miros de cavou,
Nu e decât un singur pas către Nimic.

Căci numai El încape
În clipele mele sterpe
Cu întrebări fără răspuns
Și zbucium născut pe ascuns.

marți, februarie 21, 2012

Sărutul

Pe gura ta-i mirosul suav al mării.
Uneori îmi scufund în ea buzele,
Până ajung la malul remușcării,
Unde prind rădăcini firave visele.

În privirea ta tulburător de limpede,
Mă topesc încet ca un strop de lumină
Și mă scurg în adâncul gândurilor tale nude,
Apăsătoare precum cea mai duioasă taină.

Să-mi tai respirația și să-mi spargi cuvintele.
În ele am construit cele mai înalte ziduri,
Cărămizi goale mi-au fost toate silabele.

Vreau să mă-nceci în marea buzelor tale,
Să zac lângă tine în cele mai chinuitoare tăceri
Căci în ele mustesc mereu nespuse plăceri...

vineri, februarie 17, 2012

Când adormi lângă mine

La Nuit étoilée, Van Gogh, MoMA, NYC
Fată cu părul vâlvoi,
Zâmbeul tău îmi sărută ochii
Și-ntreaga lume se divide la doi
Când genele tale îmi ating obrajii.

Oprește-ți degetele subțiri
Pe gândurile mele atât de obosite
Să-mi culegi boabele de amintiri
Despre ale tale buze atât de tăcute.

Parfumul tău de femeie
Îmi umple fiecare clipă cu vise
Și gust flămând tot ce-ar putea să fie
Dincolo de umbra genelor tale închise.

Înlăuntrul tău de catifea
Timpul hain niciodată nu intră
Acolo începe și se termină noaptea,
Precum viața pe-o coardă de vioară.



 
 F. Mendelssohn - Cantecul gondolierului venetian

joi, februarie 16, 2012

Împământenire



 
Îmi scot hainele sufletului pe rând,
Cu toate tainele tăcute fără început.
Mi-apropii existența efemeră de pământ
Să-i simt tăcerea în care toate-au încăput.

Îi sărut iarba crudă ca viața,
În roua lui îmi potolesc setea de zbor,
Căci acolo își ascunde cerul fața -
Sub pașii mei mărunți care dor.

Suntem nimicitor de-aprope,
Ca doi amați în ultima noapte.
Între noi numai moartea mai încape,
Precum Dumnezeu a cuprins Facerea
Numai în secretul câtorva șoapte.

luni, februarie 13, 2012

Când nu mai avem loc în Rai

Iubitule, lasă-ți palma în palma mea stângă,
Să nu-ți fie frică să-ți pierzi trupul în cearșafuri.
La miez de noapte o să înceapă să ningă
Cu bucăți de îngeri care s-au sfărmat iubindu-se.

Tu să rămâi nemișcat și să aștepți tăcut.
Vreau să cadă tot Raiul alb peste trupurile noastre,
Să moară timpul hain din fiecare suflet,
Să rămânem palmă lângă palmă...o eternitate.

duminică, februarie 12, 2012

Privirea ta


Adesea-mi intră sub gene
Și o simt adulmecându-mi gândurile ascunse,
Ca un lup flămând  și  hain
Care-și plimbă botul noaptea  printre frunze.

Uneori o găsesc curată,
Fără urme de păcate, regrete și secrete,
Se furișează ca o șoaptă
În care sufocăm tot ce nu-ncape în cuvinte.

Atunci când nu o întâlnesc,
Sub genele mi se-adună numai plumb
Și-ntreaga lume o strivesc -
Să-ncapă lipsa ta, cu aripi negre ca-l morții corb.

joi, februarie 09, 2012

Evadare

Sunt ocnaș în propriile-mi coaste,
Mă zbat în singuratatea mea cu patru pereți
Călcându-mi pe tăceri în fiecare noapte.

Vreau să fug din mine!

Mă furișez printre gânduri uitate,
Sparg acoperișul conștiinței și mă opresc...
Niciodată nu am văzut stele atât de minunate
Precum cele descoperite în privirea ta adâncă,
Când am ieșit, pe furiș, din mine însămi.

marți, februarie 07, 2012

Maieutică pe jumătate

...
ți-ai înfipt mâinele printre sânii mei
srângând sub unghii pulsul
și bucăți de viață crudă.

ți-ai prelins ființa pe genunchii mei,
căutând în fiecare por întregirea,
până te-ai înecat în tine însuți.

atingâdu-mi cu poftă fiecare curbă,
n-ai văzut nici măcar printr-o crăpătură
sufletul gol ascuns dincolo de trup.

lângă tine-am ascuțit fiecare simț.
n-am avut alt gust decât cel carnal,
cu tine mă dezgusta orice-i sentimental

ți-ai spus îngrozit "știu că nu știu nimic".
acum îți adâncești degetele în alt lut
căutând măcar un strop de necunoscut.