Sunt ocnaș în propriile-mi coaste,
Mă zbat în singuratatea mea cu patru pereți
Călcându-mi pe tăceri în fiecare noapte.
Vreau să fug din mine!
Mă furișez printre gânduri uitate,
Sparg acoperișul conștiinței și mă opresc...
Niciodată nu am văzut stele atât de minunate
Precum cele descoperite în privirea ta adâncă,
Când am ieșit, pe furiș, din mine însămi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu