îmi aduc aminte cum îmi plimbam degetele prin părul tău nergu,
așa cum soarele își plimbă razele prin lume
fără să caute un loc anume
căci peste tot
se simte -
acasă.
îmi aduc aminte cum mă lipeam de trupul tău târziu în noapte
așa cum șoaptele se lipesc de inimă, aproape
lăsând o parte goală
să-ncapă apoi -
durerea.
îmi aduc aminte cum mă trezeam mult prea dimineață
așa cum se trezesc călugării în mănăstiri
și mă rugam privindu-ți fața
din iubire să fac -
o minune.
frumos, imi place mult...imi aminteste un pic de niste poezii ale lui Lucian Blaga (care e preferatul meu :x)...esti talentata :)
RăspundețiȘtergereapp, eu sunt Andreea, ne-am cunoscut la schimb de carti (cred ca ai imprumutat ceva de la mine, nu sunt sigura:D)...mi-ai lasat adresa blog'ului tau si, spre rusinea mea, abia acum am reusit sa intru sa citesc cate ceva :) dar imi place....te trec la blogroll :D
te pup :*