eu-aici-acum

ma simt de parca toate ideile,gandurile,sentimentele, moleculele din mine urla,se cearta ,pur si simplu nu-si gasesc locul...un haos care se vrea numit "eu"

ai simtit vreodata ca turbezi?ca singurul atu care nu te tradeaza in fata altora e pielea subtire care acopera un milion de prostii,probleme,nervi,dracusori insuportabili etc?

iar tot ce pot spune ceilalti e :ce ai?esti suparata?...

ma simt de parca as fi atat de racita incat am inceput sa delirez si nu gasesc butonul rosu pe care scrie "stop" sau "apasati in caz de urgenta",nu dispun de numarul pentru pompieri,salvare sau politie.

nu stiu nici macar motivul care a declansat totul...

fara titlu

doar o zi din februarie 2010,ultimul an de liceu...

sunt o criminala in serie...imi ucid planuri si vise.am vrut sa fac atatea dar am ajuns sa ma balacesc in lacrimile viitorului pe care il ucit zilnic,avorturi peste avorturi,nu nasc nimic,nu produc nimic,doar concep.

azi am fost la alianta franceza sa-mi platesc b2'ul,sa ma trezesc de maine cu-un examen de dat...

nu cred ca am intrat acolo de un an de zile...ce frumoasa si veche era cladirea.mirosea a cursuri facute in serile calde de mai,a carti vechi,a franceza,a clasa a 10a...

[vise nascute moarte]

azi in 43 "te crezi special?zi ma,te crezi special?!fraiere!!:)))"si cred ca voi incheia cu asta ptr ca tot drumul nu mi-a iesit din cap.

...

de ce este fiintare si nu,mai degraba,nimic?

(heidegger-introducere in metafizica)

intrebarea vine odata cu plictiseala cand sunt la fel de departe de bucurie si de disperare,cand monotonia raspandeste in jur un pustiu in care imi este indiferent daca existenta este sau nu este...

nimicul-poate cel mai mare seducator...

e foarte tentant sa nu fii,dar,din pacate,nu voi afla niciodata cum nu e,pentru ca, pur si simplu, m-am nascut.

ce-ar fi fost daca maica'mea facea nenorocitul ala de avort???daca nu ma nasteam,daca nu erau mainele care scriu,ochii care privesc fara sa vada,daca nu mai sarutam...daca?!

dar,Viata,uite ca mi-ai distrus cea mai misterioasa dorinta-de a nu fi,de a nu ma fi nascut!

nu exista un cuvant perfect,o carte perfecta,o silueta perfecta,o iubite perfecta,o dimineata perfecta,un sex perfect,o privire perfecta,o religie perfecta,un joc perfect,o intalnire perfecta,un suflet perfect,o clipa perfecta,o culoare perfecta,o identitate perfecta,o tara perfecta,o stea perfecta,o singuratate perfecta,un apus perfect,o liniste perfecta,o durere perfecta,o planeta perfecta,o zi perfecta,un zbor perfect,o epoca perfecta,un atom perfect,o vacanta perfecta,o melodie perfecta,un geniu perfect,un parfum perfect,o injuratura perfecta!

"multumesc, Viata ,ca m-ai aruncat in imperfectiune"iti strig ironic,proasto...

nimicul,indubitabil perfect,mi-a fost refuzat.mi-am dorit nicio sansa de perfectiune,nimic...

...acum fiecare atom din mine isi declara existenta-turbez!

despre "relatia serioasa"

cred ca am gasit raspunsul...o relatie serioasa iti arata cine esti.poti fi plictisitor sau sufocant,tu decizi.imi spunea un amic azi "toate relatiile sunt procese de atasare si toate despartirile sunt procese de detasare".

nu ma simt pregatita pentru o relatie serioasa pentru ca nu stiu cine sunt.Noica spunea ca "omul e ceva ce se defineste neincetat"...poate ca nu voi sti nici peste zece ani cine sunt,dar voi putea spune cine nu sunt,voi avea mai multe sanse pentru omogenitatea eului,imi voi stapani mai bine parerile,principiile sau emotiile(desi nu sper)

totusi,nu as vorbi despre o "relatie serioasa",mai curand as spune o "relatie matura".
maturizarea-procesul complex in care ma simt antrenata non-stop.atunci inseamna ca pot avea relatii complexe,dar nu pot avea relatii "mature".

incredere,siguranta si comoditate sunt ingredientele relatiei mature.nu le pot experimenta pe toate in acceasi relatie...poate am facut-o la 16 ani,dar a fost vorba de o perioada relativ scurta,curmata de un esec a carui dovada este frica de atasament fata de ceilalti,dorinta de relatii pline emoional dar reduse temporal.
nu vreau sa ma oblige cineva sa-i indeplinesc nevoia de securitate,sa fiu si maine acolo pentru el.asta cred eu ca este esenta unei relatii serioase.

in acelasi timp nu te poti izola de ceilalti si spune ca esti libera.ai nevoie de o voce care sa-ti confirme infinitul de posibilitati.dar vocea respectiva poate fi mereu aceeasi?oare nu rutina este cea care distruge libertatea?

o relatie ma rupe in doua parti:una cere libertatea de a iubi neconditionat,fara obstacole morale, iar cealalta isi revendica dreptul la autocontrol,conservare si detasare.

momentan as incepe o relatie pe doua planuri:as experimenta si m-as detasa in acelasi timp.fiecare pas inainte si-ar construi virtual drumul spre iesire.

la intrarea in labirint as lasa ghemul libertatii personale si nu m-as aventura mai departe daca mi s-ar termina firul libertatii,nu as rupe legatura cu lumea pe care am construit-o singura,cu lumea mea.